Raman dincolo de ceea ce vad si spun tot ceea ce tu ai vrea cu riscul de a pierde atatea ....de dragul cuvintelor tale si-ndepartatelor mangaieri.

Cit timp ma doare asteptarea, soaptele nerostite, mangaierile fara atingeri , zvacnirea trupului cand plang? E dincolo de toate o frumusete a unor trairi aparte si merita oare? Pentru cuvintele tale, pentru gandurile tandre si trairile noastre ce numai noi le percepem, cred ca da. Pentru framantarile din orele tarzii sau prea devreme. Pentru visele nestavilite si luptele duse cu noi insine si cu Supremul. Ma lasi din brate cu grija sa nu ma lovesc si-apoi iti pare rau; ma chemi din nou la tine si-ti simt stransoarea mai puternica..Ne pare rau de hotararile luate si ne intoarcem la ceea ce am fost. Aceiasi IUBITI SI INDRAGOSTITI, mai nepregatiti in fata tumultului de sentimente, mai zbuciumati , mai chinuiti...Si noaptea se asterne peste lume, iar noi ne cufundam in asteptari si in ne-mpliniri. Iarna aceasta e lunga cat un secol parca, dar sufletul meu arde mai tare ca niciodata linga tine, absent fizic dar prezent in fiinta mea , in inima mea, in caldura trupului meu . Esti aici mai tare ca oricand, in toti porii mei.