Timpul e asemeni valurilor marii; vin si pleaca. Revin, dar sub alta forma miscand nisipul, lasa in urma uneori forme diferite, aducand scoici si cate-o mica vietate sau parca nici nu a trecut nimic pe-acolo.
Momentele exista pregatite demult, se nasc, si apoi dispar indiferent de "formele" lor placute, miraculoase, triste, vesele, ciudate, sinistre, mult asteptate sau nedorite. Si chiar daca lipsesti dintr-un anume loc tu faci parte dintr-un timp al celor iubiti de tine prin insasi dorul ce te leaga de ei si gandul mereu acolo.
Exista persoane pe care nu le-ai vazut, nu le-ai atins, nu le-ai privit in ochi si totusi ti s-au imprimat in minte, in suflet, si ele exista in timpul tau care vine si pleaca.
..Valuri ce vin, pleaca, revin, iar pleaca in larg departe, pierzandu-se. Dar timpul nostru? L-am risipit, l-am pierdut, dar ramane scris in eternitate in cel mai mic detaliu.
Asteptarea unui timp care vine cu bucurii, cu o persoana draga, cu implinirea unui vis demult dorit sa se implineasca...A venit, e cu tine acest timp si ai vrea sa nu se dizolve asa, in vant. E pretios si daca poti sa-l ti macar putin mai mult in loc. Suntem constienti ca acest timp nu mai revine dar cat de inconstienti suntem de vesnicia noastra prin tot ceea ce am putut face si nu am facut, sau am facut ceea ce nu ar fi trebuit sa facem.
Am irosit mult timp care nu mai revine...
