Acest timp care nu mai revine

    

   
  
   Timpul e asemeni valurilor marii; vin si pleaca. Revin, dar sub alta forma miscand nisipul, lasa in urma uneori forme diferite, aducand scoici si cate-o mica vietate sau parca nici nu a trecut nimic pe-acolo.
   Momentele exista pregatite demult, se nasc, si apoi dispar indiferent de "formele" lor placute, miraculoase, triste, vesele, ciudate, sinistre, mult asteptate sau nedorite. Si chiar daca lipsesti dintr-un anume loc tu faci parte dintr-un timp al celor iubiti de tine prin insasi dorul ce te leaga de ei si gandul mereu acolo.
  Exista persoane pe care nu le-ai vazut, nu le-ai atins, nu le-ai privit in ochi si totusi ti s-au imprimat in minte, in suflet, si ele exista in timpul tau care vine si pleaca.
..Valuri ce vin, pleaca, revin, iar pleaca in larg departe, pierzandu-se. Dar timpul nostru? L-am risipit, l-am pierdut, dar ramane scris in eternitate in cel mai mic detaliu.
  Asteptarea unui timp  care vine cu bucurii, cu o persoana draga, cu implinirea unui vis demult dorit sa se implineasca...A venit, e cu tine acest timp si ai vrea sa nu se dizolve asa, in vant. E pretios si daca poti sa-l ti macar putin mai mult in loc. Suntem constienti ca acest timp nu mai revine dar cat de inconstienti suntem de vesnicia noastra prin tot ceea ce am putut face si nu am facut, sau am facut ceea ce nu ar fi trebuit sa facem.
  Am irosit mult timp care nu mai revine...
 
 

Strigatul inimii

Pe cine auzi si cine te aude cind intunericul a navalit in sufletul tau si nu-l poti da afara? Te leaga un gind , o fapta, un mod de-a trai, o viata si crezi ca nu exista solutie.

De ce unii nu regreta ?...

Timpul se scurge. Anii ne invata ceea ce nu stiu zilele si abia catre sfirsit ne dam seama ca nu am pretuit fiecare schimbare in bine a imprejurarilor. Constiinta doarme cind lasam pornirile noastre firesti sa ne domine crezind ca e ceva normal. Mi-am spus ca trebuie sa urc mai sus si am urcat luptind cu prejudecatile mele,cu ale altora. Obosind, am simtit ca parca inot in nisipuri miscatoare, iar mersul meu nu a mai fost o lupta ci o rutina, pentru ca am uitat de telul meu. Albul mi-l doream alb, dar cu fiecare pas stropii impuritatii ma faceau sa cred ca asa trebuie sa fie albul, ca asa e normal. Regret, dar lupt oare sa nu uit regretul ca viata mea tindea spre puritate, spre ascensiune si plec apoi spre povirnisuri ?

Raman dincolo de ceea ce vad si spun tot ceea ce tu ai vrea cu riscul de a pierde atatea ....de dragul cuvintelor tale si-ndepartatelor mangaieri.

Cit timp ma doare asteptarea, soaptele nerostite, mangaierile fara atingeri , zvacnirea trupului cand plang? E dincolo de toate o frumusete a unor trairi aparte si merita oare? Pentru cuvintele tale, pentru gandurile tandre si trairile noastre ce numai noi le percepem, cred ca da. Pentru framantarile din orele tarzii sau prea devreme. Pentru visele nestavilite si luptele duse cu noi insine si cu Supremul. Ma lasi din brate cu grija sa nu ma lovesc si-apoi iti pare rau; ma chemi din nou la tine si-ti simt stransoarea mai puternica..Ne pare rau de hotararile luate si ne intoarcem la ceea ce am fost. Aceiasi IUBITI SI INDRAGOSTITI, mai nepregatiti in fata tumultului de sentimente, mai zbuciumati , mai chinuiti...Si noaptea se asterne peste lume, iar noi ne cufundam in asteptari si in ne-mpliniri. Iarna aceasta e lunga cat un secol parca, dar sufletul meu arde mai tare ca niciodata linga tine, absent fizic dar prezent in fiinta mea , in inima mea, in caldura trupului meu . Esti aici mai tare ca oricand, in toti porii mei.

Cu invizibil fir tzesut mi-e trupul si nu e doar atat. Sunt lut in mana Marelui Olar; ce forma voi avea, El stie. Durerea slefuirii o simte in fiecare zi fiintza mea pasagera. Viatza mea e-un amestec de culori si ganduri, simfonii si versuri. E ne-ntzeleasa de altii, dar TU esti singurul care imi cunosti caderile si inaltzarile. Esti minunat Stapanul meu ,iar daca o iau inaintea pasului Tau ajuta-ma sa Te astept. Cind am sa raman in urma,ia-ma in bratze si du-ma unde mi-e locul.
*********"******************************************** " DISPARE O PERECHE DE URME' pentru ca EL mi te-a trimis.............

UITAM SA STRIVIM EFEMERUL IN RUGA...

E-un duh ce se joaca cu noi sau viatza asteapta preaplinul? Trecutul ne rade in fatza si zile se scurg asteptand,doar iluzii.Uitam sa strivim efemerul in ruga.

PENTRU CA AM NEVOIE DE IERTARE,DUMNEZEU MI-A TRIMIS UN MANTUITOR

Te-astept sa intri! Colinzile se-aud mai slab ca-n alte dati, dar inima Te-asteapta doar pe Tine.E-asa noroi pe strazi si-n ganduri. Nu-i nicaieri ca si la Tine . Lumina esti in inima-mi golita de- ABSOLUT. Canta-mi cum numai TU sti, ca sunetul unei viori ce sfasie aerul, ca tanguirea unui violoncel sau grabitele note pe clapele de fildes ale pianului. Ce goale cuvinte,ce ruginite dorinte strigate parca din adanc. Cum oare nu ma doare inca? E o amorteala sau ai plecat de langa mine,Doamne? Te-astept sa imi mai spui prin susurul de altadata ,aplecat peste pestera inimii mele.."neprihanitilor,bucurati-va in DL...!"